O problemă reală în perioada următoare va fi reprezentată de pensionarea ”decrețeilor”, a persoanelor născute în anii 1967-1972, perioadă în care România socialistă înregistra un record al natalității. În primul an după decretul lui Ceaușescu, se nășteau 527.764 de copii, un record al statului. Spre comparație, în anul 1966 se înregistraseră 273.000 de nou-născuți. Practic, numai pentru anul 1967 vom avea aproape jumătate de milion de persoane pensionabile în condițiile prevăzute de lege pentru pensionarea anticipată.
Cum va gestiona statul acest „asalt” social asupra bugetului său, în plină politică de austeritate și în condițiile în care multora dintre acești pensionabili le lipsesc anii de contributivitate?
Cum arată „șmecheria”?
Cei născuți în 67-68 au terminat studiile cu puțin timp înainte de Revoluție și au fost încadrați în muncă conform normelor socialiste, le-au fost deschise cărți de muncă, au primit repartiție, unii au primit carnet de partid iar celor mai norocoși le-au fost repartizate locuințe. Numai că, specific vremurilor, majoritatea au fost repartizați departe de casă și nu prea au avut timp să-și rezolve un transfer, motiv pentru care mulți au apelat la o ”șmecherie” din tranziție prin care și-au luat ”ordonanță” (plăți compensatorii), au mai luat ceva ajutor de șomaj, dar au revenit acasă. Apoi s-au deschis granițele și au plecat peste hotare.
În aceeași perioadă, unii s-au privatizat, iar alții au practicat bișnița sub diversele ei forme. Unii și-au plătit contribuțiile corect, iar alții au apelat la o altă șmecherie (evaziune fiscală). Au muncit pentru ei, nu pentru stat. Astăzi, ajunși la vremea dosarului de pensionare, cei mai câștigați par a fi fost cei care au avut un comportament corect față de stat și față de muncă, indiferent dacă au lucrat pe cont propriu sau au fost angajați. Pentru unii, dosarul conține doar vechimea în muncă obținută în vremurile în care miliția te oprea pe stradă să-ți ceară legitimația de serviciu.
Cum arată reversul?
Începând de anul acesta, decrețeii (femei) îndeplinesc condițiile pentru pensionarea anticipată în condițiile prevăzute de lege, cea mai importantă condiție fiind cea care prevede stagiul minim de cotizare. Dezastru pentru cei mai mulți dintre beneficiarii ordonanțelor ce prevedeau plăți compensatorii, dezastru și pentru cei care au lucrat la negru, dezastru pentru cei care au alternat activitățile agricole (producător de subzistență) cu stagiile de lucru în străinătate pentru perioade de timp mai scurte de 6 luni/an și pentru care angajatorii solicitau returnarea contribuțiilor.
Pe lângă lipsa de contributivitate a multora din cei născuți în anii decretului, mai există o problemă. Bugetul statului. România trebuie să găsească o alternativă corectă din punct de vedere social și sustenabilă din punct de vedere financiar pentru a putea asigura existența în condiții de siguranță socială a acestor persoane.
Or, reversul șmecheriei este că bugetul ”a obosit”, a acumulat datorii și solicită un efort bugetar tot mai mare din partea contribuabililor. Proiecțiile viitoare implică contribuții obligatorii la asigurările de sănătate, impuneri pentru co-asigurați și reducerea beneficiilor asigurărilor sociale. Iar decrețeii sunt, firește, odată cu înaintarea în vârstă, tot mai predispuși bolilor cronice ce necesită tratament lunar.
Șmecheria încă mai funcționează, un beneficiar de al pensiei minime are o compensare mai bună a tratamentului medicamentos comparativ un pensionar obișnuit, dar bugetul este într-un deficit accelerat. Să nu ne mirăm dacă, la un moment dat, contribuabilii se vor revolta și vor cere prioritate la tratament lăsând asigurații social să-și aștepte noile plafoane de tratament.
Astăzi, sunt frecvente discuțiile între decreței cu privire la potențiala pensie, la fel de frecvente precum acuzele. Toată lumea este de vină: tranziția, angajatorii, politicienii, țara însăși.
Doar șmecheria rămâne neatinsă. Poate ar fi fost mai bine să rămână comuniștii, să-i oblige să meargă la muncă, să nu le permită să plece ”slugă la străini”, poate ar fi fost mai bine să nu fie liberi. Foarte rar auzi oameni asumați care să-și recunoască spășit propria vină, care-și recunosc alegerile greșite sau lipsa de repere.
Din păcate, mulți dintre ei nu îndeplinesc nici măcar pragul de minim 15 ani perioadă de contributivitate pentru a primi pensia minimă, nici nu îndeplinesc condițiile solicitate la angajare pentru a-și completa vechimea, perioadele lungi de inactivitate le-au afectat capacitatea de adaptare la un loc de muncă. Timp ar mai fi, dar efortul solicitat este pe măsura oportunităților ratate. Timp pentru muncă, șmecheria și-a trăit gloria sa!
- Urmele este o publicație cu conținut exclusiv original, finanțată independent. Echipa Urmele nu primește finanțare de la partide politice sau platforme de jocuri de noroc. Dacă vrei să susții platforma noastră editorială, poți dona aici: Asociația Tipografia Hub: RO63BTRLRONCRT0CR9945301 cu mențiunea: DONAȚIE Urmele.
- Poți susține Asociația Tipografia Hub și prin redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit, în perioada prevăzută de lege, AICI. Îți mulțumim!
