Una dintre cele mai covârșitoare știri din ultima vreme este cea despre o copilă care s-a sinucis din cauza stresului cauzat de un examen național. Foarte mulți oameni încă nu pot asimila gândul că anxietatea, depresia, fragilitatea psihică pot transforma într-un cataclism o teamă pe care mulți o digeră ca pe un lucru firesc, o suferință care lor li se pare superficială, o relație nefuncțională pe care ei nici nu se gândesc să o evalueze. Și, în această lume în care ne gândim și ne întrebăm prea puțin la ce simțim și cum ne simțim, copiii cresc în singurătate.
În schimb, fără a se apleca asupra felului în care simt și se simt cei din jurul lor și chiar ei înșiși, oamenii cer. Ba chiar pretind. Impun așteptări, de multe ori nerealiste, de multe ori golite de sens și conținut. Și o fac, de multe ori, fără rele intenții. Pentru că reproduc o lecție rostogolită prin ciclurile devenirii.
În România, potrivit unui raport al UNICEF, aproape 33% dintre adolescenții români cu vârste cuprinse între 11 și 15 ani au raportat o dispoziție tristă de mai multe ori într-o săptămână, comparativ cu 13% în medie, în cele 45 de țări incluse într-un studiu al Organizației Mondiale a Sănătății. Într-un studiu realizat la nivel național în anul 2020, cu 10.114 adolescenți din toate județele țării (vârsta medie 17 ani), 48,9% dintre tineri au avut cel puțin o dată gânduri de suicid, 27,1% erau triști tot timpul și nu puteau scăpa de tristețe, 21,5% au avut perioade în care s-au simțit depresivi în ultimele șase luni. Într-un alt studiu comparativ se sublinia faptul că rata suicidului în România la adolescenții sub 15 ani este mai mare decât media europeană.
OMS descrie sănătatea mintală ca fiind: „Acea stare de bine care le permite oamenilor să facă faţă provocărilor de zi cu zi, să-şi realizeze propriul potenţial, să înveţe şi să lucreze bine şi să îşi aducă aportul la dezvoltarea comunităţii din care fac parte.“
Tulburarea depresivă majoră este una dintre cele mai frecvente tulburări psihiatrice ale copilăriei și adolescenței, dar din cauza variației simptomelor privind criteriile de diagnostic, această tulburare este adesea nerecunoscută și netratată. Tulburarea depresivă majoră poate avea efecte semnificative atunci când debutul are loc în copilărie și adolescență. Performanța școlară deteriorată, dificultăți de relaționare în perioada adultă, riscul crescut de alte tulburări de sănătate mintală și tulburări de consum de substanțe au fost asociate cu diagnosticul cu tulburare depresivă majoră în copilărie. La nivel global, unul din șapte tineri de 10-19 ani se confruntă cu o tulburare mintală, iar sinuciderea este a patra cauză de deces în rândul tinerilor de 15-29 de ani**.
Suntem învățați de mici cu notele. Și 10 e nota perfectă. Fericirea nu este echivalentă, însă, cu perfecțiunea. Ea nu se traduce în nota 10. Probabil, dacă ar fi să îi dăm o notă, ar fi undeva pe la 7-8. Pentru că nota 10 nu poate fi a tuturor, dar fericirea poate fi.
Fericit poate fi și cel care nu a făcut nimic excepțional în viață. Și cel care nu face o facultate, și cel care câștigă un salariu mai mic, și cel care s-a născut fără stea în frunte sau pecetea norocului dată în bobi.
Sunt părinți care vor să li se calce pe urme și pun presiune pe copiii lor pentru ca aceștia să nu fie „mai prejos decât ei”. Sunt părinți care vor să NU li se calce pe urme și pun presiune pe copiii lor ”să nu repete greșelile lor”. Lăsați copiii să își trăiască propria viață. O notă proastă la un examen național nu înseamnă că ți-ai ratat viața. În schimb, o notă proastă înscrisă pe frunte de propria familie te va urmări mereu. Prea mulți copii învață că trebuie să aibă succes. Că trebuie să dovedească, să răspundă unor așteptări. Prea puțini învață să fie fericiți.
Cele mai importante lecții în viața asta le-am învățat de la oameni loviți de ea, de la oameni care nu au fost de 10 la școală, dar care ar trebui să primească nota 10 de la viață. De la o femeie de serviciu, de la un bătrân care a muncit de la 9 ani, de la oameni simpli, dintre care unii „au reușit în viață”, după standardele impuse de imaginarul colectiv, iar alții au reușit să trăiască așa cum au știut ei. Nu glorios, ci uman.
—
*Titlul este o parafrază a cărții Ajută-l, Doamne, pe copil, de Toni Morrison.
**Cifrele fac parte dintr-o analiză de situație INSP, disponibilă integral aici: https://insp.gov.ro/wp-content/uploads/2024/02/Analiza-de-situatie-Sanatate-mintala-2024.pdf
Un raport UNICEF privind sănătatea mintală a copiilor și adolescenților din România este accesibil aici: https://www.unicef.org/romania/media/10911/file/S%C4%83n%C4%83tatea%20mintal%C4%83%20a%20copiilor%20%C8%99i%20a%20adolescen%C8%9Bilor%20din%20Rom%C3%A2nia%20%28Scurt%C4%83%20radiografie%29.pdf
- Urmele este o publicație cu conținut exclusiv original, finanțată independent. Echipa Urmele nu primește finanțare de la partide politice sau platforme de jocuri de noroc. Dacă vrei să susții platforma noastră editorială, poți dona aici: Asociația Tipografia Hub: RO63BTRLRONCRT0CR9945301 cu mențiunea: DONAȚIE Urmele.
- Poți susține Asociația Tipografia Hub și prin redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit, în perioada prevăzută de lege, AICI. Îți mulțumim!
- Și ne poți căuta URMELE și pe Facebook și Instagram.
