Festivalul IntenCity a ajuns anul acesta la a patra ediție. O anomalie printre festivalurile cu care se compară acest eveniment, IntenCity este, în continuare, susținut financiar din (mulți) bani publici.
Deși inițiatorii săi își setau, la începuturi, obiectivul de a face puiul să zboare din cuib, puiul nu a zburat încă și nici nu a fost aruncat din cuib din rațiuni de eficiență, cum se întâmplă prin neamul berzelor. IntenCity continuă să înghită bani publici, în timp ce, cu gura plină, ne spune că e poftit mereu la masă pentru că oamenii îl vor invitat. Pentru că și Craiova merită un astfel de festival. Pentru că și tinerii din Oltenia își doresc un festival de anvergură.
Și Craiova merită, într-adevăr un festival de amploare. Unul care să adune public din toate colțurile țării și nu numai, unul care să umple stadionul, și nu pentru un singur moment în trei zile, cum s-a întâmplat la această ediție, când tot fanclubul Primăriei Craiova s-a înghesuit să publice poze din timpul concertului J. Balvin. De ce? Pentru că doar atunci stadionul a fost aproape plin.
Merită și Craiova un festival care să stârnească valuri într-o câmpie secetoasă, chiar merită. Dar ce șanse ar putea avea, când IntenCity pare să își piardă din intensitate de la ediție la ediție, înghețat într-o poziționare de marketing complet eronată? Când mulți artiști nu au public în fața căruia să cânte, cum s-a întâmplat în aceste zile cu majoritatea celor care au urcat pe scena principală? Repet. Scena principală.
Orice campanie de marketing urmează niște linii simple. Îți setezi temă, scop, obiective, public țintă. Nicio strategie nu poate fi construită în lipsa acestora. Sunt noțiuni elementare care se tot rostogolesc în toți anii de facultate atunci când urmezi studii universitare în domenii. Abia apoi începi să identifici mesaje, să construiești acțiuni, să implementezi.
Proiectul IntenCity se pierde repede, încă de la capitolul legat de publicul țintă.
Salata orientală
La conferința de presă din finalul ediției 2025, managerul Operei Române Craiova, Antoniu Zamfir, instituția care organizează acest festival sub tutela municipalității, a reiterat strania poziționare pe care o tot pomenește încă de la începuturile acestui demers: IntenCity nu se axează pe un gen muzical.
Într-adevăr, el aduce laolaltă o mare… salată orientală.
Argumentul lui Zamfir este că evenimentul din bani publici trebuie să răspundă nevoilor și dorințelor unui public cât mai larg. Ai putea să îi dai dreptate, numai că logica sa suferă o fractură care imobilizează orice șansă de succes a evenimentului încă din fașă.
Muzica adună laolaltă oameni cu anumite afinități. Iar atunci când vrei să obții independență financiară, nu te poți aștepta ca oamenii să achite un abonament pentru trei zile de festival și să îți stabilești printre obiective și coagularea publicului din afara orașului. Pentru că acei oameni ar trebui să cheltuiască bani nu doar pentru prețul biletelor, ci și pentru cazare, masă și drum, doar ca să găsească prin salata orientală oferită o măslină, două. Pentru că lui măslinele îi plac. Dar meniul său include și mulți cartofi nedoriți.
Un festival trebuie să ofere coerență pentru a face publicul să se mobilizeze. Or, dacă eu vin să ascult niște indie pop-rock la Foster the People, iar imediat după intră în scenă J Balvin, pentru o doză de latino, s-ar putea să îmi pun întrebări cu privire la bipolaritatea celor care construiesc lineup-ul. Sau, ca fan latino, de ce aș plăti pentru muzica electronică? Și viceversa. Oamenii au preferințe muzicale și plătesc atunci când preferințele lor sunt întâmpinate de organizatori.
Nu vei găsi suficient public dispus să plătească pentru a asculta, în trei zile, și indie, și DJ, și hip hop, și trap, și lăutari, și manele și să și stea pe stadion pentru toate aceste momente. Și iată cum te trezești cu tabloul unui stadion golaș precum capul unui vultur pleșuv.
Organizatorii vor spune că a fost sold-out și în acest an și că nu își permit să vândă mai mult de 24.000 de bilete pentru că nu le dă voie ISU. Or, de la Enrique Iglesias, nu mi-a fost dat să văd un moment în care stadionul acela să fie plin ochi și pe gazon, și în tribune. Și ceva nu funcționează deloc bine în estimări când, timp de trei zile, în 80% din timp, stadionul tău strigă după oameni.
Festivalurile înseamnă atmosferă, iar, în acest an, în prea multe momente, atmosfera a alunecat mai mult spre una de priveghi, cu un stadion în care oamenii care voiau să promoveze evenimentul se străduiau să facă foto din unghiuri strategice ca să nu se observe cât de dezolant era golul.
Așadar, lăsând gaura bugetară deoparte, căci am vorbit despre ea în fiecare an și, pe lângă câteva voci răsfirate care blamează cheltuieli necugetate, restul poporului pare resemnat cu rețeta de pâine și circ, poate echipa de festival cere o analiză reală pentru viabilitatea acestui proiect și construiește ceva cu mai mult sens.
Dacă la primele ediții s-au avut în vedere niște criterii timide pentru ca măcar serile să fie tematice, în acest an, struțo-cămila muzicală a atins un nivel greu de egalat, perfect adaptată isteriei brainrot. Drept dovadă, chiar și când pe scenă erau headlineri, precum Paris Hilton, Bebe Rexha sau Foster the People, s-a întâmplat ca, pe lângă un sfert sau o treime de stadion adunată în fața scenei, restul oamenilor să se găsească într-un spațiu tăcut, cvasi-inert, care copleșea intențiile prin goliciunea sa.
Păcat de sunet, care s-a auzit mai bine decât niciodată în acest an. Păcat că, de prea multe ori, nu a avut suficiente urechi la care să ajungă și suficiente mâini pe care să le ridice în aer.
Primăria se va încăpățâna să ducă mai departe acest festival. Încăpățânarea se poate dovedi adesea apanajul succesului. Dar asta depinde, în mare măsură, de cum este valorificată. Căci se întâmplă, în destule alte cazuri, să devină arma orbilor.
- Urmele este o publicație cu conținut exclusiv original, finanțată independent. Echipa Urmele nu primește finanțare de la partide politice sau platforme de jocuri de noroc. Dacă vrei să susții platforma noastră editorială, poți dona aici: Asociația Tipografia Hub: RO63BTRLRONCRT0CR9945301 cu mențiunea: DONAȚIE Urmele.
- Poți susține Asociația Tipografia Hub și prin redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit, în perioada prevăzută de lege, AICI. Îți mulțumim!
- Și ne poți căuta URMELE și pe Facebook și Instagram.
Dacă primăria nu are oameni care se pricep să facă un festival de ce nu angajează profesioniști ? Oameni culti nu vin la trap și la manele. Lăsați aceste genuri pentru chefurile de cartier. Un festival rock ar fi mult mai ofertant pentru că avem în țară o grămadă de trupe care canta foarte bine pe acest gen. Iar într-o seară poți cupla mai multe formații care se înscriu pe o anumită ramură a rockului: alternativ într-o seară , electro pop-rock in alta seara , rock clasic cu trupele veterane s.a.m.d. Să lase subcultura pt.,,festivalurile de cartier”.